Ce-ar fi dacă ar dispărea grăsimea de pe buci?

Dar adevărata tragedie ar fi socială. Fundul n-a fost niciodată doar fund. A fost statut, proiect personal, investiție, motiv de fotografie dintr-un unghi imposibil. Există oameni care nu intră într-o cameră: intră lateral, strategic, cu arhitectura personală înaintea lor. Dintr-odată, omenirea ar trebui să redescopere profilul. Fața. Poate chiar conversația. Apocalipsa adevărată n-ar fi lipsa grăsimii, ci obligația de a deveni interesant din alte direcții. Teribilă perspectivă pentru o civilizație care a perfecționat oglinda înainte să perfecționeze ideea.

Economia ar primi și ea una peste ceafă. Clinici, creme, pantaloni „push-up”, tutoriale, programe de opt săptămâni și fotografii cu piersici puse misterios în descriere: dispărute. În schimb, s-ar naște imediat o industrie nouă. Omenirea nu suportă mult timp o problemă fără să-i pună preț. Am cumpăra perne anatomice, implanturi textile, pantaloni cu memorie de formă și probabil abonamente premium la aplicații care promit: „Recuperează-ți fundul în 21 de zile”. Cineva ar vinde chiar grăsime artizanală, organică, produsă sustenabil în Scandinavia. La 499 de euro borcanul.